Recunoașterea și executarea hotărârilor arbitrale străine – secția I sau a II-a | Avocat Moțec Ștefan

Aria de acoperire a serviciilor juridice prestate de Moţec Ştefan – Cabinet de avocat pentru clienţii săi, respectiv a consultaţiilor juridice şi a reprezentării în faţa instanţelor de judecată, a executorilor judecătoreşti, a altor instituţii publice locale sau centrale, precum şi a partenerilor comerciali, este una naţională. În acest sens, puteţi vedea o hartă interactivă a României unde sunt evidenţiate localităţile în care am prestat în mod efectiv şi direct servicii juridice pentru clienţii noştri.

+40 356 179 038

office@avocatmotec.ro

ARHIVA ELECTRONICĂ → www.aegrm-timis.ro

Mergi la prima pagină.

MOȚEC ȘTEFAN

CABINET DE AVOCAT

societate profesională de avocatură

"Ca semn al aprecierii serviciilor, cu acordul d-voastră, vă informăm că vom recomanda şi în viitor serviciile juridice prestate de către cabinetul d-voastră de avocatură partenerilor noştri din Slovacia care vor decide să desfăşoare activităţi comerciale în România."

Traduceri autorizate și profesionale (cehă/română)

Copyright © 2007 - Moțec Ștefan - Cabinet de avocat. Toate drepturile rezervate. Termeni şi condiţii.

ACASĂ PREZENTAREA CABINETULUI SERVICII OFERITE REFERINȚE CLIENȚI CONTACT

Recunoașterea și executarea hotărârilor arbitrale străine – secția I sau a II-a

Timișoara, 13.11.2017


În speță, Curtea de Apel Cluj – Secția a II-a Civilă, având de soluționat un apel ce privește recunoașterea unei hotărâri arbitrale străine, rămasă definitivă, acceptată pe teritoriul României și încuviințată spre executare de către Tribunalul Mureș – Secția Civilă, a reanalizat necompetența materială și funcțională a Curții de Apel Cluj – Secția I, și în consecință, a admis excepția necompetenței materiale funcționale a Secției a II-a Civilă și constatându-se născut un conflict între secții, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Deși la prima vedere argumentele Secției I Civilă a Curții de Apel Cluj, păreau întemeiate, cu privire la invocarea necompetenței funcționale, inclusiv prin raportare la  Decizia Î.C.C.J. nr. 18/2016, totuși Secția a II-a Civilă a Curții de Apel Cluj le-a găsit ca nejustificate, motiv pentru care a admis excepția necompetenței materiale funcționale și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În sprijinul admiterii excepției, Secția a II-a Civilă a menționat că, deși prima instanță nu a reținut și nu a consemnat în încheierea de ședință în mod expres faptul că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei, nici nu a invocat din oficiu necompetența instanței. În aceste condiții competența Tribunalului Mureș și a secțiilor I civile în soluționarea cauzei în calea de atac a fost stabilită într-o manieră implicită și cu caracter definitiv. Totodată, se reține că potrivit dispozițiilor art. 130 alin. 2 din Codul de procedură civilă, ,,necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”. Sancțiunea nerespectării acestui termen imperativ constă în decăderea părții și chiar a instanței din dreptul de a invoca din oficiu necompetența materială și teritorială de ordine publică, sancțiune care intervine în condițiile art. 185 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Apreciază Curtea că, în condițiile în care textul nu distinge, competența materială trebuie înțeleasă din perspectiva tuturor aspectelor acesteia, atât în ceea ce privește competența materială procesuală cât și competența materială funcțională.

Altfel spus, chiar dacă prima instanță nu respectă într-o manieră expresă dispozițiile art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă și nu își stabilește expres competența, după primul termen de judecată oricum invocarea necompetenței materiale și teritoriale de ordine publică nu mai poate fi pusă în discuție, deoarece ar fi nesocotite dispozițiile art. 130 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Mai mult, competența Secției I Civilă nu mai poate fi pusă în discuție nici în cadrul căii de atac a apelului care trebuie soluționat de către aceeași secție. În caz contrar ar fi nesocotite dispozițiile art. 130 alin. 2 din Codul de procedură civilă în maniera anterior enunțată.

În concluzie, dincolo de orice controversă privind modul de aplicare a deciziei pronunțate de către Î.C.C.J. în materia recursului în interesul legii, competența Secției I Civilă a Curții de Apel Cluj este stabilită cu caracter definitiv, deoarece instanța de fond, secția similară a Tribunalului Mureș a stabilit implicit că este competentă (argument prezentat Secției a II-a Civilă și de către noi cu ocazia concluziilor orale, s.n.) atunci când a soluționat cauza pe fond și nu a invocat din oficiu propria necompetență, în condițiile art. 130 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

În mod similar, Secția a II-a Civilă a Curții de Apel Cluj ar fi fost competentă, dacă în primă instanță litigiul ar fi fost soluționat de către Tribunalul Specializat Mureș, instanța cu competența materială similară Secției a II-a Civilă a Curții de Apel Cluj.

Concluzia în sensul tuturor celor anterior enunțate se desprinde și din analiza considerentelor Deciziei nr. 28/2015 pronunțată de către Î.C.C.J. în materia recursului în interesul legii, prin care s-a reținut textual la paragraful 66 ,,Chiar dacă nu se poate pune semnul echivalenței între primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și prima zi de înfățișare, potrivit reglementărilor succesive care guvernează regimul procesual al excepției de ordine publică, această distincție nu prezintă importanță pentru evaluarea caracterului de noutate al chestiunii de drept în discuție, de vreme ce se pot desprinde două reguli comune relevante în cauză, care transcend în succesiunea codurilor: că necompetența de ordine publică se poate invoca numai până la un anumit moment procesual și că excepția necompetenței se poate invoca numai în fața primei instanțe”.

Precizăm că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărârea nr. 1554/25.10.2017 (necomunicată părților deocamdată), a stabilit că în cauză, competența de soluționare a apelului aparține Secției I Civilă a Curții de Apel Cluj.

Raportându-ne la motivarea Curții de Apel Cluj, se observă faptul că, ori de câte ori instanța de fond își stabilește competența expres sau implicit ori nu își declină competența de soluționare la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, ulterior în apel, părțile și nici instanța de apel nu vor putea să invoce necompetența materială procesuală și funcțională a instanței de fond, aceasta fiind deja câștigată cauzei în mod definitiv.

Amintim că în speță, s-a examinat o cauză ce privește materia recunoașterii pe teritoriul României și încuviințarea spre executare silită, a unei hotărâri arbitrale pronunțată de un tribunal arbitral străin, iar instanța supremă a stabilit competența de soluționare a căii de atac în favoarea secției (I) civile.


Avocat Lăcătuș Igor

MOȚEC ȘTEFAN – Cabinet de avocat

1 Anexăm decizia Curții de Apel Cluj - Secția a II-a Civilă.


« Mergi înapoi la toate articolele.


Română

English

Čeština