Acoperire națională

Aria de acoperire a serviciilor juridice prestate de Moţec Ştefan – Cabinet de avocat pentru clienţii săi, respectiv a consultaţiilor juridice şi a reprezentării în faţa instanţelor de judecată, a executorilor judecătoreşti, a altor instituţii publice locale sau centrale, precum şi a partenerilor comerciali, este una naţională. În acest sens, puteţi vedea o hartă interactivă a României unde sunt evidenţiate localităţile în care am prestat în mod efectiv şi direct servicii juridice pentru clienţii noştri.

Vezi activitatea cabinetului nostru în România

Contactează-ne acum prin telefon:

+40 356 179 038

Sau trimite un e-mail rapid:

office@avocatmotec.ro

MOȚEC ȘTEFAN

CABINET DE AVOCAT

societate profesională de avocatură

Parteneri

Traduceri autorizate și profesionale (cehă/română)

Linkuri utile

Oficiul Național al Registrului Comerțului

Adresa cabinetului

Moțec Ștefan – Cabinet de avocat

Piața Victoriei, nr. 4, apt. 13,

300 006, Timișoara

Județul Timiș, România

Copyright © 2007 - Moțec Ștefan - Cabinet de avocat. Toate drepturile rezervate. Termeni şi condiţii.

Tribunalul Hunedoara. TVA în despăgubirile aferente asigurării CASCO

Prin decizia instanței de judecată s-a reținut că între reclamantă și pârâtă a fost încheiat un contract de asigurare facultativă CASCO, având ca obiect un autovehicul aparținând reclamantei, suma asigurată fiind stabilită potrivit valorii de piață a autovehiculului la data încheierii poliței, cu mențiunea că valoarea de asigurare a fost stabilită fără includerea taxei pe valoarea adăugată.

În perioada de valabilitate a poliței s-a produs un eveniment asigurat, constând în incendierea autovehiculului, în urma căruia vehiculul a suferit avarii grave, fiind încadrat de către asigurător în categoria de daună totală. În urma evaluării efectuate în cadrul dosarului de daună, asigurătorul a stabilit cuantumul despăgubirii prin raportare la valoarea autovehiculului și la prevederile contractuale aplicabile în caz de avarie totală. În aplicarea condițiilor contractuale, asigurătorul a procedat la determinarea despăgubirii prin scăderea din valoarea autovehiculului a valorii epavei, epava rămânând în proprietatea asiguratului. Autovehiculul avariat a fost ulterior valorificat de către reclamantă prin vânzarea epavei către o societate specializată, valoare care a inclus taxa pe valoarea adăugată.

Pentru această operațiune, reclamanta a emis factură fiscală, în care a evidențiat taxa pe valoarea adăugată aferentă tranzacției, sumă ce urmează a fi virată la bugetul de stat, potrivit legislației fiscale aplicabile. În cadrul procedurii de soluționare a dosarului de daună, asigurătorul a achitat reclamantei despăgubirea calculată conform evaluării efectuate, însă a dedus din valoarea despăgubirii întreaga sumă obținută de reclamantă din valorificarea epavei, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă acesteia.

Din interpretarea sistematică a condițiilor generale ale asigurării rezultă că acestea reglementează exclusiv modul de stabilire a valorii de asigurare, respectiv limita maximă a răspunderii asigurătorului, fără a stabili reguli exprese cu privire la modul de determinare a valorii epavei în cazul avariei totale. În schimb, art. 12.8.1 stabilește mecanismul de calcul al despăgubirii, indicând că din valoarea autovehiculului se scade valoarea epavei, însă fără a preciza dacă această valoare trebuie determinată cu sau fără includerea taxei pe valoarea adăugată. Astfel, împrejurarea că valoarea de asigurare a fost stabilită fără TVA privește determinarea sumei asigurate și nu reglementează modalitatea de evaluare a epavei în cazul avariei totale.

Tribunalul reține că, potrivit legislației fiscale, taxa pe valoarea adăugată reprezintă un impozit indirect datorat bugetului de stat. Conform art. 270 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, „este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar”, iar potrivit art. 291 alin. (1) lit. a) din același act normativ, livrările de bunuri efectuate de persoanele impozabile sunt supuse taxei pe valoarea adăugată. În consecință, suma reprezentând TVA aferentă valorificării epavei nu constituie un beneficiu patrimonial rămas în patrimoniul reclamantei, aceasta fiind obligată, în temeiul legislației fiscale, să vireze această sumă bugetului de stat. De asemenea, tribunalul constată că apelanta invocă prevederile art. 12.13 din aceleași condiții generale, unde se prevede că „în situațiile avariei totale și furtului autovehiculului (dacă este acoperit prin Poliță), cuantumul daunei se calculează luând în considerare contravaloarea TVA, numai dacă suma asigurată stabilită prin Poliță are la bază valoarea de asigurare cu TVA”. Tribunalul nu poate reține incidența art. 12.13 din condițiile generale de asigurare în sensul susținut de apelantă, întrucât această dispoziție reglementează exclusiv modul de determinare a despăgubirii în raport de valoarea bunului asigurat și de regimul TVA aferent acesteia, iar nu modalitatea de evaluare a epavei în cazul avariei totale. Or, litigiul de față nu privește includerea sau excluderea TVA în cuantumul despăgubirii stabilite pentru autovehicul, ci deducerea din această despăgubire a valorii epavei rezultate în urma producerii riscului asigurat.

În acest context, tribunalul reține că TVA aferent valorificării epavei nu constituie o taxă „recuperabilă” în sensul art. 12.13, ci o obligație fiscală ce trebuie virată bugetului de stat, nefiind un beneficiu patrimonial al asiguratului. Prin urmare, deducerea acestei sume din despăgubire ar conduce la diminuarea nejustificată a indemnizației și la suportarea de către asigurat a unei părți din prejudiciu, contrar principiului reparării integrale. Astfel, tribunalul reține că, în lipsa unei prevederi contractuale exprese privind includerea TVA în valoarea epavei ce urmează a fi dedusă din despăgubire, aceasta trebuie determinată prin raportare la valoarea economică reală rămasă în patrimoniul asiguratului, respectiv valoarea fără TVA.

În plus, tribunalul constată că dispozițiile analizate fac parte din condiții generale de asigurare redactate unilateral de către asigurător, motiv pentru care eventualele ambiguități sau neclarități trebuie interpretate potrivit regulii prevăzute de art. 1269 alin. (2) Cod civil, conform căruia „clauzele standard se interpretează împotriva celui care le-a propus”. Aplicând această regulă de interpretare, tribunalul constată că neclaritatea privind modul de determinare a valorii epavei nu poate fi interpretată în detrimentul asiguratului. Tribunalul nu contestă aplicabilitatea principiului forței obligatorii a contractului prevăzut de art. 1270 alin. (1) Cod civil, potrivit căruia „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, însă aplicarea acestui principiu presupune interpretarea clauzelor contractuale potrivit regulilor prevăzute de art. 1266–1269 Cod civil.

De asemenea, invocarea de către apelantă a Circularei Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 50446/2008 nu poate fi primită, întrucât, pe de o parte, apelanta nu a depus în probațiune această circulară, iar, pe de altă parte, o astfel de circulară administrativă nu constituie izvor de drept, nu obligă instanțele de judecată și nu poate prevala asupra dispozițiilor Codului civil și ale Codului fiscal.

Față de aceste considerente, tribunalul apreciază că prima instanță a făcut o corectă interpretare a clauzelor contractuale și a aplicat în mod corespunzător dispozițiile legale incidente, stabilind în mod legal că suma reprezentând TVA aferent valorii epavei nu poate fi dedusă din despăgubirea datorată reclamantei. (Decizia nr. 410/A/2026 din 21 aprilie 2026, pronunțată de Tribunalul Hunedoara)

Avocat Igor Lăcătuș

MOȚEC ȘTEFAN – cabinet de avocat

« Mergi înapoi la toate articolele.